A trage concluzii pripite este o distorsiune cognitivă sau o prejudecată cognitivă prin care o persoană ajunge la o concluzie nejustificată pe baza unor informații minime. Oamenii sunt mașini de tras concluzii pripite, predispuse să facă judecăți rapide care sunt adesea greșite.

Oamenii trag concluzii pripite folosind euristici sau scurtături mentale bazate pe reguli empirice, emoții, experiență și memorie, spre deosebire de mai multe informații. Tragerea de concluzii pripite este alimentată de dorința de a căuta o concluzie și de a pune capăt incertitudinii.

Exemple de concluzii pripite

• Mike nu primește un răspuns imediat de la Rita și crede că aceasta și-a pierdut interesul față de el.
• Jenna observă că șeful ei nu a zâmbit când l-a salutat. Acum este convinsă că trebuie să-l fi enervat cumva. Își tot scanează mintea pentru a afla ce a greșit.
• Jacob crede că va avea rezultate slabe la examen, deși nu are niciun motiv să creadă asta.
• Martha crede că nu va fi niciodată o mamă bună, având în vedere natura ei iresponsabilă.
• În timp ce intervievează o blondă pentru un interviu de angajare, Bill crede că blondele sunt proaste și că nu merită să fie angajate.

După cum puteți vedea din aceste exemple, modalitățile comune în care se manifestă prejudecata de a trage concluzii pripite sunt:

1. Formularea de concluzii cu privire la gândurile și sentimentele celeilalte persoane (citirea gândurilor).
2. Formularea de concluzii cu privire la ceea ce se va întâmpla în viitor (ghicitul).
3. Formularea de concluzii bazate pe stereotipuri de grup (etichetare).

De ce oamenii trag concluzii pripite?

Faptul de a trage concluzii pripite nu este alimentat doar de un minim de informații și de căutarea unei închideri, ci și de tendința de a confirma convingerile proprii, ignorând dovezile contrare.

Având în vedere faptul că sărirea la concluzii duce adesea la concluzii greșite, este ușor să nu observăm că acestea pot duce uneori la concluzii corecte.

De exemplu:

Vicki a avut vibrații proaste de la acest tip la o întâlnire pe nevăzute. Mai târziu a aflat că era un mincinos inveterat.

În timp ce conducea, Mark a frânat instantaneu fără să știe de ce. Când s-a liniștit, a observat că pe drum era un iepure.

Uneori, putem ajunge la concluzia corectă pe baza gândirii noastre rapide și intuitive. De obicei, acestea sunt situații în care detectăm un fel de amenințare.

A sări la concluzii este în primul rând un sistem de procesare a informațiilor de detectare a amenințărilor, care a evoluat pentru a ne ajuta să detectăm rapid amenințările și să acționăm rapid. Strămoșii noștri care au detectat și au acționat rapid în fața unei amenințări au supraviețuit celor care nu aveau această abilitate.

Faptul că saltul la concluzii a evoluat ca mecanism de detectare a amenințărilor este evident în modul în care oamenii îl folosesc în timpurile moderne pentru a ajunge la concluzii cu privire la amenințări relevante din punct de vedere evolutiv. Dacă vă uitați la exemplele de mai sus, toate sunt cumva legate de supraviețuire și succes reproductiv.

Cu alte cuvinte, suntem predispuși să tragem concluzii pripite atunci când amenințările cu care ne confruntăm ne amenință supraviețuirea și succesul reproductiv.

Costurile unei judecăți greșite sunt mai mici decât costurile evitării sau amânării formulării unei concluzii. Este ceea ce psihologul evoluționist Paul Gilbert numește în mod adecvat "strategia mai bine să fii sigur decât să regreți "2.

Mediile noastre evolutive erau încărcate de amenințări sociale și de supraviețuire. Trebuia să fim în gardă pentru a evita prădătorii și atacurile altor oameni. Trebuia să fim atenți la cine era dominant și cine era subordonat în grupul nostru social.

În plus, trebuia să ne urmărim aliații și dușmanii și trebuia să fim în gardă pentru a evita înșelăciunile din partea colegilor și prietenilor noștri.

Interesant este faptul că acestea sunt exact domeniile în care oamenii sunt predispuși să tragă concluzii pripite în timpurile moderne.

Din nou, deoarece costurile de a nu sări la concluziile corecte în aceste domenii sunt mult mai mari decât costurile de a sări la concluzii greșite. Viteza este favorizată în detrimentul acurateței.

Pentru a vă oferi mai multe exemple:

1. Să crezi că iubitul tău te place pentru că ți-a zâmbit o dată

A crede că te plac este mai bun pentru succesul tău reproductiv decât a crede că nu te plac. Dacă sunt într-adevăr interesați, îți crești șansele de reproducere. Dacă nu sunt interesați, costurile de a face această judecată sunt mai mici decât a crede că nu sunt interesați.

În cazuri extreme, această tendință poate duce la o gândire delirantă și la o afecțiune psihiatrică numită erotomanie în care o persoană crede în mod fals că are o relație romantică cu iubitul său.

2. Să confunzi o persoană oarecare de pe stradă cu iubita ta

S-ar putea să aibă o anumită asemănare vizuală cu iubitul tău, de exemplu, aceeași înălțime, păr, formă a feței, mers etc.

Sistemul tău de percepție îți permite să-ți vezi iubita pentru că, dacă se dovedește a fi iubita ta, ai putea să te apropii de ea, sporindu-ți astfel șansele de reproducere. Dacă nu-ți iei în considerare percepția ta și ea este într-adevăr iubita ta, ai mult de pierdut din punct de vedere reproductiv.

Acesta este, de asemenea, motivul pentru care uneori confundăm un străin cu un prieten, îl salutăm și apoi ne dăm seama, destul de ciudat, că este un străin complet.

Dintr-o perspectivă evoluționistă, este mai costisitor pentru prietenia ta să nu-ți saluți prietenii atunci când îi întâlnești decât să saluți persoana greșită. Prin urmare, ajungi să exagerezi pentru a minimiza costurile de a nu o face.

3. Confundarea unei bucăți de frânghie cu un șarpe sau a unui mănunchi de ață cu un păianjen

Din nou, este aceeași logică "mai bine să fii în siguranță decât să-ți pară rău". Ați confundat vreodată un păianjen cu un mănunchi de ață sau un șarpe cu o bucată de frânghie? Nu se întâmplă niciodată. Bucățile de frânghie sau mănunchiurile de ață nu au reprezentat o amenințare în trecutul nostru evolutiv.

Problemele complexe necesită o analiză lentă și rațională

Gândirea lentă și rațională a evoluat recent în comparație cu gândirea rapidă, care sare la concluzii. Dar multe probleme moderne necesită o analiză lentă și rațională. Multe probleme complexe, prin însăși natura lor, sunt rezistente la luarea rapidă a deciziilor pe baza unor informații insuficiente.

Într-adevăr, să tragem concluzii pripite atunci când ne confruntăm cu astfel de probleme este cea mai sigură cale de a da totul peste cap.

În vremurile moderne, mai ales la locul de muncă, să tragi concluzii pripite duce adesea la luarea unor decizii greșite. Este întotdeauna o idee bună să o iei mai încet și să colectezi mai multe informații. Cu cât ai mai multe informații, cu atât ai mai multe certitudini. Cu cât ai mai multe certitudini, cu atât mai bune sunt deciziile pe care le poți lua.

Nici atunci când vine vorba de supraviețuire și de amenințări sociale nu ar trebui să dați frâu liber tendinței de a trage concluzii pripite. Uneori, chiar și în aceste domenii, tragerea de concluzii pripite vă poate duce pe un drum greșit.

Întotdeauna, întotdeauna este o idee bună să-ți analizezi intuițiile. Nu sugerez să-ți ignori intuițiile, ci doar să le analizezi atunci când poți. Apoi, în funcție de decizia care urmează să fie luată, poți decide dacă să le urmezi sau să renunți la ele.

Pentru deciziile majore, ireversibile, este mai bine să colectezi cât mai multe informații, în timp ce pentru deciziile mici, reversibile, îți poți asuma riscul de a merge cu informații și analize minime.

Cum să nu tragem concluzii pripite

Pe scurt, iată care sunt lucrurile de care trebuie să țineți cont pentru a evita concluziile pripite:

1. Colectați cât mai multe informații despre problemă înainte de a ajunge la o concluzie.
2. Gândiți-vă la explicații alternative ale fenomenului și la modul în care acestea se ridică la nivelul dovezilor.
3. Recunoașteți că sunteți mai predispus să trageți concluzii pripite în anumite domenii (supraviețuire și amenințări sociale). Trebuie să fiți mai atent în aceste domenii. Studiile arată că suntem deosebit de predispuși să colectăm mai puține informații atunci când este vorba despre noi, adică atunci când luăm lucrurile personal.3
4. Verificați concluziile înainte de a le pune în aplicare, mai ales atunci când decizia care trebuie luată este importantă și ireversibilă.
5. Dacă trebuie să trageți concluzii pripite (de exemplu, dacă nu puteți obține mai multe informații), încercați să minimizați riscurile de a face acest lucru (de exemplu, pregătiți-vă pentru ce e mai rău).
6. Reamintiți-vă că este în regulă să fiți nesigur. Uneori, incertitudinea este preferabilă unei greșeli. Mintea dvs. va face tot ce poate pentru a rezista incertitudinii și vă va face să gândiți categoric ("Amenințare" sau "Nu este o amenințare" versus "Poate că trebuie să aflu mai multe").
7. Antrenează-te pentru a deveni mai bun în ceea ce privește raționamentul și gândirea analitică. Cu cât devii mai bun la aceste abilități, cu atât mai mult le vei aplica în deciziile tale.

Să tragem concluzii pripite și să ne îngrijorăm

Dacă analizezi conținutul îngrijorărilor oamenilor, îți vei da seama că acestea sunt aproape întotdeauna lucruri relevante din punct de vedere evolutiv. Îngrijorarea, văzută din acest unghi, este un mecanism psihologic conceput pentru a ne face mai bine pregătiți pentru viitor.

Dacă presupunem că se va întâmpla ce este mai rău, vom face tot ce putem acum pentru a evita acest lucru. Dacă presupunem că lucrurile vor fi în regulă, s-ar putea să fim prost pregătiți atunci când nu vor fi așa.

Prin urmare, scopul nu ar trebui să fie acela de a ignora gândurile și emoțiile negative, cum ar fi îngrijorarea, ci de a analiza cât de proporționale sunt acestea cu realitatea.

Uneori îngrijorarea va fi justificată, alteori nu.

Dacă este justificată, mai bine ia măsuri pentru a te pregăti pentru viitor. Ghicitoarea ta s-ar putea să se dovedească a fi adevărată. Dacă îngrijorarea este nejustificată, amintește-ți că mintea ta exagerează pentru că așa este concepută să facă.

Trebuie să gândești în termeni de probabilități. Întotdeauna testează ceea ce gândești și simți cu realitatea. Întotdeauna colectează mai multe informații. Este cel mai bun mod de a-ți gestiona eficient mintea.

Referințe

1. Jolley, S., Thompson, C., Hurley, J., Medin, E., Butler, L., Bebbington, P., ... & Garety, P. (2014). Jumping to the wrong conclusions? O investigație a mecanismelor erorilor de raționament în delir. Cercetare în psihiatrie , 219 (2), 275-282.
2. Gilbert, P. (1998). baza evoluată și funcțiile adaptative ale distorsiunilor cognitive. Jurnalul Britanic de Psihologie Medicală , 71 (4), 447-463.
3. Lincoln, T. M., Salzmann, S., Ziegler, M., & Westermann, S. (2011). When does jumping-to-conclusions reach its peak? The interaction of vulnerability and situation-characteristics in social reasoning. Jurnalul de terapie comportamentală și psihiatrie experimentală , 42 (2), 185-191.
4. Garety, P., Freeman, D., Jolley, S., Ross, K., Waller, H., & Dunn, G. (2011). Jumping to conclusions: the psychology of delusional reasoning. Progrese în tratamentul psihiatric , 17 (5), 332-339.