Nu întotdeauna percepem timpul așa cum curge. Cu alte cuvinte, poate exista o discrepanță între timpul psihologic și timpul real indicat de un ceas. În primul rând, stările noastre mentale influențează sau distorsionează percepția noastră asupra timpului.

Mintea noastră are o capacitate uimitoare de a ține evidența timpului, în ciuda faptului că nu avem niciun organ senzorial dedicat în mod special măsurării timpului.

Acest lucru i-a determinat pe mulți experți să creadă că în creierul nostru trebuie să existe un fel de ceas intern care ticăie continuu, la fel ca orice alt ceas creat de om.

Simțul nostru al timpului este maleabil

Te-ai aștepta ca ceasul nostru intern să funcționeze la fel ca un ceas normal, creat de om, dar, în mod interesant, nu este așa. Ceasul pe care îl ai în sufragerie măsoară timpul absolut. Nu-i pasă cum te simți sau prin ce situații de viață treci.

Dar ceasul nostru intern funcționează puțin diferit. Pare să accelereze sau să încetinească în funcție de experiențele noastre de viață. Emoțiile sunt cei mai puternici factori care influențează simțul nostru al timpului.

Să luăm de exemplu bucuria. Este o experiență comună și universală faptul că timpul pare să zboare atunci când ne simțim bine. Dar de ce se întâmplă acest lucru?

Pentru a înțelege acest fenomen, gândiți-vă la modul în care percepeți timpul atunci când vă simțiți trist, deprimat sau plictisit. Fără nici o urmă de îndoială, timpul pare să se miște încet în astfel de situații. Așteptați în agonie ca aceste vremuri lungi și grele să se termine.

Chestia e că, atunci când ești trist sau plictisit ești mult mai conștient Dimpotrivă, timpul pare să zboare atunci când ești bucuros, deoarece conștientizarea trecerii timpului este semnificativ redusă.

Prelegeri plictisitoare și timp psihologic

Ca să vă dau un exemplu, să zicem că este luni dimineața și că aveți o prelegere foarte, foarte plictisitoare la care trebuie să participați la facultate. Vă gândiți să renunțați la cursuri și să vă uitați la un meci de fotbal.

Știi din experiență că, dacă participi la cursuri, te vei plictisi de moarte și timpul va trece ca un melc, dar dacă te uiți la un meci de fotbal, timpul va zbura și te vei simți bine.

Să luăm în considerare primul scenariu în care te hotărăști, împotriva voinței tale, să participi la cursuri. Nu ești deloc atent la ceea ce bolborosește lectorul și timpul pare să se prelungească. Conștiința ta nu este angajat cu prelegerea pentru că mintea ta o vede ca fiind plictisitoare și inutilă.

Mintea pur și simplu nu vă permite să procesați prelegerea pentru că este o risipă de resurse mentale. Uneori, mintea vă blochează complet, făcându-vă să adormiți. Încercați cu disperare să rămâneți treaz pentru a nu-l enerva pe lector.

Dacă conștiința voastră nu este concentrată pe prelegere, atunci pe ce este concentrată?

Trecerea timpului.

Acum ești dureros de conștient de trecerea timpului, care pare să se miște atât de încet, ca și cum ar încetini în mod deliberat pentru a te face să plătești pentru păcatele pe care nu știai că le-ai comis.

Să presupunem că prelegerea începe la ora 10:00 și se termină la ora 12:00. Prima dată verificați ora la 10:20, când vă lovește primul val de plictiseală. Apoi o verificați din nou la 10:30 și 10:50. Apoi din nou la 11:15, 11:30, 11:40, 11:45, 11:50 și 11:55.

Împotriva oricărei rațiuni, te întrebi de ce durează atât de mult prelegerea. Uiți că timpul se mișcă într-un ritm constant. Prelegerea durează atât de mult doar pentru că simțul tău al timpului este influențat de plictiseală. Îți verifici ceasul din nou și din nou și ți se pare că timpul se mișcă încet și nu la fel de repede cum "ar trebui" să se miște.

Să luăm acum în considerare celălalt scenariu - în care decideți să mergeți la un meci de fotbal.

Să zicem că și jocul începe la ora 10:00 și se termină la ora 12:00. La ora 9:55 îți verifici ceasul și aștepți cu nerăbdare să înceapă meciul. Când începe, te cufunzi complet în jocul pe care îl iubești atât de mult. Nu îți verifici ceasul decât după ce se termină meciul. Pierzi noțiunea timpului, atât la propriu, cât și metaforic.

Când jocul se termină și te urci în metrou pentru a te întoarce acasă, îți verifici ceasul și arată ora 12:05. Ultima dată când ai verificat era 9:55. "Doamne, timpul chiar zboară când te distrezi!", exclami.

Mintea noastră compară informațiile noi cu informațiile anterioare. Deși, pentru tine, ți s-a părut că timpul a făcut un salt uriaș și rapid de la 9:55 am la 12:05 pm, nu a fost așa. Dar pentru că conștiința ta a fost îndreptată în altă direcție decât cea a trecerii timpului (nu ai verificat frecvent ora în timpul jocului), timpul a părut să zboare.

Tocmai de aceea, în locurile de așteptare, cum ar fi aeroporturile, gările și recepțiile de la birouri, se difuzează muzică plăcută, care îți distrage atenția de la trecerea timpului, astfel încât așteptarea pentru perioade lungi de timp devine mai ușoară. De asemenea, pentru a atinge același scop, se poate pune un ecran mare de televizor sau se pot da reviste de citit.

Frica și timpul psihologic

Frica este o emoție puternică și ne influențează puternic simțul timpului, dar din motive diferite de cele discutate până acum. Studiile au arătat că timpul pare să încetinească atunci când o persoană face parașutism, bungee jumping sau simte în mod neașteptat prezența unui potențial prădător sau a unui partener.

De aici și expresia "Timpul s-a oprit". Această expresie nu este niciodată folosită în contextul tristeții sau al plictiselii. Timpul pare să se oprească în contextul situațiilor de teamă sau de anxietate, deoarece aceste situații joacă adesea un rol important în supraviețuirea și succesul nostru reproductiv.

Oprirea timpului ne permite să percepem situația cu mai multă acuratețe și precizie, astfel încât să putem lua decizia corectă (de obicei, lupta sau fuga) care poate avea un impact uriaș asupra supraviețuirii noastre. Încetinește lucrurile pentru percepția noastră, astfel încât să avem suficient timp pentru a lua cele mai importante decizii din viața noastră.

Acesta este motivul pentru care frica este deseori numită "un sentiment de conștientizare sporită", iar cele mai critice scene din filme și emisiuni TV sunt uneori prezentate cu încetinitorul pentru a imita percepția noastră în viața reală a unor astfel de situații.

De ce zilele par să treacă repede pe măsură ce îmbătrânim

Când eram copii, un an ni se părea atât de lung. Astăzi, săptămânile, lunile și anii ne alunecă printre degete ca niște boabe de nisip. De ce se întâmplă acest lucru?

Interesant, există o explicație matematică pentru acest lucru. Când aveai 11 ani, o zi reprezenta aproximativ 1/4000 din viața ta. La vârsta de 55 de ani, o zi reprezintă aproximativ 1/20.000 din viața ta. Cum 1/4000 este un număr mai mare decât 1/20.000, atunci timpul scurs în primul caz este perceput ca fiind mai mare.

Dacă urâți matematica, nu vă faceți griji, există o explicație mai bună:

Când eram copii, totul era nou și proaspăt. Formam continuu noi conexiuni neuronale, învățând cum să trăim și să ne adaptăm la lume. Dar, pe măsură ce am crescut, tot mai multe lucruri au început să devină parte din rutina noastră.

Să presupunem că în copilărie trăiți evenimentele A, B, C și D, iar la vârsta adultă, trăiți evenimentele A, B, C, D și E.

Deoarece creierul tău a format deja și a trasat conexiuni cu privire la A, B, C și D, aceste evenimente devin mai mult sau mai puțin invizibile pentru tine. Doar evenimentul E îți stimulează creierul să formeze noi conexiuni și simți că ai petrecut cu adevărat timp făcând ceva.

Așadar, cu cât ieșiți mai mult din rutină, cu atât zilele vor părea să treacă mai repede. De aceea se spune că oamenii care continuă să învețe rămân veșnic tineri, desigur nu în sens fizic, dar cu siguranță în sens mental.