Acest articol se va concentra pe motivul pentru care facem greșeli prostești la matematică. Odată ce înțelegi ce se întâmplă cu mintea ta, nu îți va fi greu să îți dai seama cum să eviți greșelile prostești la matematică.

Odată, rezolvând o problemă de matematică în timp ce mă pregăteam pentru un examen, deși conceptul îmi era clar și știam ce formule trebuia să folosesc, când am terminat problema am greșit răspunsul.

Am fost surprins pentru că mai devreme rezolvasem corect aproape o duzină de alte probleme similare. Așa că mi-am scanat caietul pentru a afla unde comisesem eroarea. La prima scanare, nu am găsit nimic în neregulă cu metoda mea. Dar, din moment ce ajunsesem la un răspuns greșit, ceva trebuia să fie.

Așa că am scanat din nou și mi-am dat seama că, la un pas, înmulțisem 13 cu 267 în loc de 31 cu 267. Scrisesem 31 pe hârtie, dar am citit greșit 13!

Astfel de greșeli prostești sunt frecvente în rândul studenților. Nu doar studenții, ci și oamenii din toate mediile sociale comit din când în când erori similare de percepție.

Când am terminat de deplâns prostia mea și de bătut în frunte, mi-a trecut prin minte un gând... De ce am perceput greșit 31 ca fiind doar 13 și nu 11, 12 sau 10 sau orice alt număr?

Era evident că 31 semăna cu 13. Dar de ce mintea noastră percepe obiectele similare ca fiind identice?

Țineți acest gând acolo. Vom reveni la el mai târziu. Mai întâi, să ne uităm la alte distorsiuni de percepție ale minții umane.

Evoluția și distorsiunea percepției

Știați că unele animale nu văd lumea așa cum o vedem noi? De exemplu, unii șerpi văd lumea așa cum am vedea-o noi dacă am privi printr-o cameră cu infraroșu sau cu senzor termic. În mod similar, o muscă de casă nu este capabilă să își dea seama de forma, dimensiunea și adâncimea obiectelor așa cum o facem noi.

Atunci când șarpele observă ceva cald (cum ar fi un șobolan cu sânge cald) în câmpul său vizual, știe că este timpul să mănânce. În mod similar, musca de casă este capabilă să se hrănească și să se reproducă în ciuda capacității sale limitate de a percepe realitatea.

O capacitate mai mare de a percepe realitatea cu acuratețe necesită un număr mai mare de calcule mentale și, prin urmare, un creier mai mare și mai avansat. Se pare că noi, oamenii, posedăm un creier suficient de avansat pentru a percepe realitatea așa cum este ea, nu-i așa?

Nu chiar.

În comparație cu alte animale, poate că avem cel mai avansat creier, dar nu vedem întotdeauna realitatea așa cum este. Gândurile și emoțiile noastre distorsionează modul în care percepem realitatea pentru a ne maximiza capacitatea de evoluție, adică abilitatea de a supraviețui și de a ne reproduce.

Simplul fapt că noi toți comitem erori de percepție înseamnă că aceste erori trebuie să aibă un avantaj evolutiv. Altfel, ele nu ar exista în repertoriul nostru psihologic.

Uneori confundați o bucată de frânghie întinsă pe jos cu un șarpe, deoarece șerpii au fost mortali pentru noi de-a lungul istoriei noastre evolutive. Confundați un mănunchi de ață cu un păianjen, deoarece păianjenii au fost periculoși pentru noi de-a lungul istoriei noastre evolutive.

Prin faptul că te lasă să confunzi o bucată de frânghie cu un șarpe, mintea ta îți crește de fapt șansele de siguranță și supraviețuire. Este mult mai sigur să percepi ceva sigur ca fiind mortal și să acționezi imediat pentru a te proteja decât să percepi greșit ceva mortal ca fiind sigur și să nu te protejezi.

Astfel, mintea ta se orientează spre siguranță pentru a avea suficient timp să te protejezi în cazul în care pericolul ar fi fost real.

Din punct de vedere statistic, avem mai multe șanse să murim într-un accident de mașină decât să cădem de pe o clădire înaltă. Dar frica de înălțime este mult mai răspândită și mai puternică la oameni decât frica de a conduce vehicule. Acest lucru se datorează faptului că, în istoria noastră evolutivă, ne-am confruntat în mod regulat cu situații în care trebuia să ne protejăm de cădere.

Experimentele au arătat că percepem schimbările în sunetele care se apropie ca fiind mai mari decât schimbările în sunetele care se îndepărtează. De asemenea, sunetele care se apropie sunt percepute ca pornind și oprindu-se mai aproape de noi decât sunetele echivalente care se îndepărtează.

Cu alte cuvinte, dacă te leg la ochi și te duc într-o pădure, vei auzi un zgomot în tufișuri de la 10 metri, când de fapt ar putea veni de la 20 sau 30 de metri distanță.

Această distorsiune auditivă trebuie să le fi oferit strămoșilor noștri o marjă de siguranță pentru a se proteja mai bine de pericolele care se apropiau, cum ar fi prădătorii. Atunci când este vorba de viață și de moarte, fiecare milisecundă contează. Percepând realitatea într-un mod distorsionat, putem folosi cât mai bine timpul suplimentar care ne este pus la dispoziție.

A face greșeli prostești la matematică

Revenind la misterul greșelii prostești pe care am comis-o într-o problemă de matematică, explicația cea mai probabilă este că, în anumite situații, a fost benefic pentru strămoșii noștri să perceapă obiectele cu aspect similar ca fiind identice.

De exemplu, atunci când un prădător se apropia de un grup de strămoși ai noștri, nu prea conta dacă se apropia din dreapta sau din stânga.

Strămoșii noștri au fost suficient de înțelepți pentru a-și da seama că nu contează dacă un prădător se apropia din dreapta sau din stânga. Era tot un prădător și trebuiau să fugă.

Astfel, putem spune că mințile lor au fost programate să vadă lucrurile similare ca fiind la fel, indiferent de orientarea lor.

Astăzi, la nivel inconștient, percepem încă unele obiecte similare ca fiind unul și același lucru.

Este posibil ca multe dintre prejudecățile noastre cognitive să nu fie altceva decât comportamente care ne-au fost avantajoase în contextul mediului nostru ancestral.

Mintea mea conștientă a fost probabil distrasă în timp ce rezolvam acea problemă, iar mintea mea inconștientă a preluat controlul și a lucrat ca de obicei, fără să se preocupe prea mult de logică și încercând doar să maximizeze capacitatea mea evolutivă.

Singura modalitate de a evita astfel de greșeli prostești este să vă concentrați, astfel încât să nu vă lăsați mintea conștientă să se rătăcească și să vă bazați pe subconștient, care poate că a fost util pentru strămoșii noștri, dar care nu este prea fiabil în mediul actual.