Copiii suferă o traumă atunci când se află într-o situație amenințătoare. Ei sunt deosebit de vulnerabili la amenințări, deoarece sunt neajutorați și nu și-au dezvoltat încă abilitatea de a face față evenimentelor înfricoșătoare.

Atunci când copiii se confruntă cu circumstanțe mai puțin ideale acasă sau în societate în general, ei se confruntă cu experiențe adverse ale copilăriei (ACE).

Cu toate acestea, nu toate experiențele adverse din copilărie duc neapărat la traume.

La fel ca și adulții, copiii pot da dovadă de reziliență în fața unor experiențe adverse, însă multe adversități bruște, neașteptate, extrem de amenințătoare și persistente îi pot traumatiza cu ușurință pe copii.

De asemenea, copiii sunt diferiți în ceea ce privește modul în care trăiesc un eveniment potențial traumatic. Același eveniment poate fi traumatic pentru un copil, dar nu și pentru altul.

Trauma din copilărie apare atunci când o amenințare persistă în mintea copilului mult timp după ce evenimentul amenințător a trecut. Trauma din copilărie poate duce la probleme semnificative de sănătate fizică și mentală la vârsta adultă.

Toate experiențele traumatice pe care le trăiește un copil până la vârsta de 18 ani pot fi clasificate ca fiind traume ale copilăriei.

Tipuri și exemple de traume din copilărie

Să analizăm acum diferitele tipuri și exemple de traume prin care pot trece copiii. Dacă sunteți părinte, această listă cuprinzătoare vă poate ajuta să faceți un audit al vieții copilului dumneavoastră și să evaluați dacă ar putea exista probleme în vreun domeniu.

Desigur, unele dintre aceste tipuri se suprapun, dar categorisirea este valabilă. Am inclus cât mai multe exemple. Dar cel mai bun lucru pe care îl poate face un părinte sau un îngrijitor este să nu ignore niciodată semnalele de suferință date de un copil.

Orice abatere de la comportamentul normal, în special proasta dispoziție și iritabilitatea, ar putea însemna că copilul a fost traumatizat.

1. Abuzul

Abuzul este orice comportament intenționat sau neintenționat al unui agent extern (abuzator) care dăunează unui copil. În funcție de tipul de rău cauzat, abuzul poate fi:

Abuzul fizic

Abuzul fizic este vătămarea fizică a unui copil și include comportamente precum:

• Lovirea unui copil
• Cauzarea unui prejudiciu
• Împingerea și manipularea dură
• Aruncarea de lucruri către un copil
• Utilizarea de restricții fizice (cum ar fi legarea lor)

Abuz sexual

Abuzul sexual este atunci când un abuzator folosește copilul pentru propria satisfacție sexuală. Comportamentele sexuale abuzive includ:

• Atingerea unui copil în mod necorespunzător ("atingere nepotrivită")
• Spunând lucruri nepotrivite din punct de vedere sexual unui copil
• Molestare
• Tentativă de raport sexual
• Relații sexuale

Abuzul emoțional

Abuzul emoțional apare atunci când un copil este afectat emoțional. În timp ce oamenii iau în serios abuzul fizic și sexual, abuzul emoțional este adesea văzut ca fiind mai puțin grav, dar poate fi la fel de dăunător.

Printre exemplele de abuz emoțional se numără:

• Disprețuirea și denigrarea unui copil
• Umilitor
• Rușine
• Numirea
• Gaslighting
• Critica excesivă
• Compararea unui copil cu colegii
• Amenințare
• Supracontrolul
• Supraprotejarea

2. Neglijență

Când părinții sau îngrijitorii neglijează un copil, acest lucru poate traumatiza copilul, a cărui nevoie de dragoste, sprijin și îngrijire rămâne nesatisfăcută.

Neglijarea poate fi fizică sau emoțională. Neglijarea fizică înseamnă ignorarea nevoilor fizice ale unui copil. Exemple de neglijare fizică includ:

• Abandonarea unui copil
• Neîndeplinirea nevoilor fizice de bază ale unui copil (hrană, îmbrăcăminte și adăpost)
• Neasigurarea asistenței medicale
• Neîngrijirea igienei unui copil

Neglijarea emoțională apare atunci când nevoile emoționale ale unui copil sunt ignorate. Exemplele includ:

• Nu oferă sprijin emoțional
• A fi neinteresat de viața emoțională a copilului
• Respingerea și invalidarea sentimentelor unui copil

3. Mediile familiale disfuncționale

Un mediu familial mai puțin ideal are un impact negativ asupra sănătății mintale a copilului și poate duce la traume. Printre lucrurile care contribuie la un mediu familial disfuncțional se numără:

• Părinții care se ceartă constant
• Violența domestică
• Unul sau ambii părinți cu probleme psihologice
• Unul sau ambii părinți care se luptă cu abuzul de substanțe
• Parentificare (a trebui să ai grijă de un părinte)
• Despărțirea de un părinte

4. Mediile sociale disfuncționale

Un copil are nevoie de un cămin sigur și funcțional și de o societate sigură și funcțională. Problemele din societate pot cauza probleme la copii. Exemple de medii sociale disfuncționale includ:

• Violența în comunitate (violență între bande, terorism etc.)
• Bullying în școală
• Cyberbullying
• Sărăcie
• Război
• Discriminare
• Rasism
• Xenofobia

5. Moartea unei persoane dragi

Moartea unei persoane dragi îi poate afecta mai mult pe copii decât pe adulți, deoarece pentru copii poate fi o provocare să facă față unei tragedii atât de inexplicabile. Le poate fi greu să înțeleagă conceptul de moarte.

Ca urmare, tragedia poate rămâne neprocesată în mintea lor, provocând traume.

6. Dezastre naturale

Dezastrele naturale, cum ar fi inundațiile, cutremurele și uraganele, sunt momente dificile pentru întreaga comunitate, iar copiii sunt, de asemenea, afectați.

7. Boală gravă

O boală gravă poate împiedica multe domenii din viața unui copil. Singurătatea rezultată din izolare poate fi deosebit de dăunătoare pentru sănătatea mintală a unui copil.

8. Accidente

Accidentele precum accidentele de mașină și incendiile sunt traume bruște și neașteptate care îi lasă neajutorați chiar și pe adulți, darămite pe copii. Accidentele pot fi deosebit de înspăimântătoare pentru copii, deoarece aceștia nu știu cum să se ajute singuri.