Atunci când trebuie să luăm decizii sau să rezolvăm probleme, folosim două tipuri de gândire: una este subconștientă, rapidă și intuitivă (Sistemul 1), iar cealaltă este conștientă, analitică și deliberată (Sistemul 2).

Cu toții folosim atât gândirea rațională, cât și cea intuitivă, dar unii dintre noi se înclină mai mult pe partea intuitivă, iar alții pe cea rațională. Gânditorii profunzi sunt persoane care se implică mult în gândirea lentă, rațională și analitică.

Acest tip de gândire descompune o problemă în componentele sale și îi permite gânditorului să înțeleagă principiile și mecanismele care stau la baza fenomenelor. Gândirea profundă îi conferă unei persoane o capacitate mai mare de a proiecta prezentul în trecut (înțelegerea cauzalității) și în viitor (realizarea de predicții).

Gândirea profundă este un proces cognitiv superior care implică utilizarea unor regiuni mai noi ale creierului, cum ar fi cortexul prefrontal. Această regiune a creierului le permite oamenilor să gândească bine lucrurile și să nu fie la mila reacțiilor emoționale ale sistemului limbic, mai vechi, al creierului.

Este tentant să credem că intuiția este irațională în comparație cu gândirea analitică, dar nu este întotdeauna așa. Ar trebui să respectăm și să ne dezvoltăm atât intuiția, cât și procesul de gândire analitică.

Acestea fiind spuse, în unele situații, intuiția sau reacțiile instinctive te pot băga în bucluc. În alte situații, acestea sunt calea de urmat. Totuși, este întotdeauna util să îți analizezi intuițiile, dacă poți.

Analizându-ți intuiția, recunoști intuițiile și cauți să le testezi validitatea. Este mult mai bine decât să minimalizezi sau să supraestimezi importanța intuiției.

Nu poți intui analizele tale, ci doar intuițiile tale. Cu cât o faci mai des, cu atât mai bine.

Ce declanșează gândirea profundă?

Sistemul de gândire pe care îl folosim depinde de mai mulți factori. Atunci când frânați brusc mașina când vedeți brusc un animal pe șosea, folosiți sistemul de gândire 1. În astfel de situații, folosirea sistemului de gândire 2 nu este utilă sau poate fi chiar periculoasă.

În general, atunci când trebuie să iei decizii rapide, intuiția îți va fi prietenă. Gândirea analitică, prin însăși natura ei, necesită timp. Așa că este mai bine folosită pentru probleme a căror rezolvare necesită mult timp.

Oamenii vor încerca mai întâi să rezolve rapid o problemă folosind Sistemul 1, dar atunci când introduceți o incongruență sau o ciudățenie în problemă, Sistemul 2 va intra în funcțiune.

Minții îi place să economisească energia în acest fel. Ea folosește Sistemul 1 cât mai des posibil, deoarece dorește să rezolve rapid problemele. Sistemul 2 are multe pe cap. Trebuie să se ocupe de realitate, să se gândească la trecut și să se preocupe de viitor.

Astfel, Sistemul 2 transmite sarcini Sistemului 1 (dobândirea unui obicei, învățarea unei abilități). Adesea este greu să determini Sistemul 2 să intervină în ceea ce face Sistemul 1. Uneori, însă, se poate face cu ușurință. De exemplu:

La început, ați folosit Sistemul 1 și probabil că ați citit greșit. Când vi s-a spus că ați citit greșit, v-ați angajat Sistemul 2 pentru a analiza neconcordanța sau anomalia.

Cu alte cuvinte, ați fost forțați să gândiți puțin mai profund decât o făceați anterior.

Sistemul 1 ne ajută să rezolvăm probleme simple, iar Sistemul 2 ne ajută să rezolvăm probleme complexe. Dacă faceți o problemă mai complexă sau mai nouă sau dacă introduceți o anomalie, activați Sistemul 2 al unei persoane.

Problemele simple sunt probleme care pot fi adesea rezolvate dintr-o singură dată. Ele rezistă la descompunere.

Pe de altă parte, problemele complexe sunt foarte ușor de descompus. Ele au multe părți în mișcare. Sarcina Sistemului 2 este de a descompune problemele complexe. Cuvântul "analiză" provine din limba greacă și înseamnă literalmente "o descompunere".

De ce sunt unii oameni gânditori profunzi?

Gânditorilor profunzi le place să folosească Sistemul 2 mai mult decât ceilalți. Prin urmare, aceștia sunt oameni care analizează și rezolvă probleme complexe. Ce îi face să fie ceea ce sunt?

Așa cum orice părinte v-ar spune, copiii au un temperament înnăscut. Unii copii sunt zgomotoși și reactivi, în timp ce alții sunt liniștiți și inhibați. Aceștia din urmă au toate șansele să crească și să devină gânditori profunzi.

Experiențele din copilăria timpurie contează și ele. Dacă un copil petrece mult timp gândind, învață valoarea gândirii. Când își folosește mintea pentru a rezolva probleme, apreciază gândirea.

Gândirea este o abilitate care se dezvoltă de-a lungul vieții. Copiii care sunt expuși la cărți de la o vârstă fragedă au șanse să devină gânditori. Cititul îți angajează mai mult mintea și îți permite să te oprești și să reflectezi asupra a ceea ce înveți într-un mod în care alte formate nu o fac.

Nu este întâmplător faptul că unii dintre cei mai mari și mai profunzi gânditori ai trecutului au fost și cititori vorace. Același lucru este valabil și pentru vremurile actuale.

Semne că cineva este un gânditor profund

Gânditorii profunzi au câteva trăsături comune:

1. Sunt introvertiți

Nu am întâlnit niciodată un gânditor profund care să nu fie introvertit. Introvertiții preferă să se reîncarce având ceva "timp pentru mine". Își petrec cea mai mare parte a timpului în mintea lor, analizând constant informațiile la care sunt expuși.

Deoarece gânditorii profunzi acordă puțină importanță situațiilor sociale și discuțiilor mărunte, riscă să se simtă singuri din când în când. Nu este vorba că introvertiții evită toate interacțiunile sociale sau că urăsc pe toată lumea.

Deoarece preferă să rezolve probleme complexe, vor ca interacțiunile lor sociale să fie de înaltă calitate. Când introvertiții se angajează într-o interacțiune de înaltă calitate, aceasta îi poate umple pentru luni de zile. Dacă au parte de aceste interacțiuni de înaltă calitate des, se dezvoltă bine.

Deoarece introvertiților le place să proceseze informația în profunzime și încet, ei nu pot tolera situațiile de mare stimulare, cum ar fi petrecerile zgomotoase sau locurile de muncă.

2. Au o inteligență intrapersonală ridicată

Gânditorii profunzi nu sunt doar observatori ai lumii din jurul lor, ci și foarte conștienți de sine. Ei au o inteligență intrapersonală ridicată, adică își înțeleg propriile gânduri, sentimente și emoții mai bine decât le înțeleg alții pe ale lor.

Ei înțeleg că autocunoașterea este esențială pentru a naviga mai eficient în lume. Propriul lor sine, pe lângă lume, este, de asemenea, un obiect de uimire și curiozitate.

3. Sunt curioși și deschiși la minte

Gânditorii profunzi nu se tem să gândească adânc și larg. Nu se tem să sfideze limitele propriei gândiri. La fel cum alpiniștii cuceresc vârfuri, ei cuceresc vârfurile interioare ale gândirii.

Sunt curioși pentru că le place să învețe, sunt deschiși la minte pentru că sunt atât de buni la descompunerea lucrurilor, încât știu că lucrurile nu sunt întotdeauna așa cum par.

4. Au empatie

Empatia înseamnă a simți ceea ce simt ceilalți. Deoarece gânditorii profunzi își înțeleg mai bine viața interioară, ei pot relaționa și atunci când alții le împărtășesc viața lor interioară. De asemenea, ei au ceea ce se numește empatie avansată Îi pot face pe ceilalți să vadă în ei înșiși lucruri pe care aceștia nu le puteau vedea înainte.

5. Persoane creative în rezolvarea problemelor

Multe probleme complexe necesită o gândire ieșită din comun, iar gânditorii profunzi au mai multe șanse decât orice alt grup de oameni să reușească să facă acest lucru.

Gândire profundă vs. supra-gândire

Gânditorii profunzi nu sunt cei care gândesc prea mult. Gânditorii profunzi știu cum să gândească și când să se oprească. Cei care gândesc prea mult vor continua să gândească la nesfârșit.

Gânditorii profunzi știu ce linie de gândire are potențial și se cufundă în ea. Ei fac analize cost-beneficiu pentru orice, chiar și pentru propriul proces de gândire, pentru că știu că gândirea consumă timp.

Cu greu poți greși dacă gândești prea mult. Dacă reușești, vei fi numit un gânditor profund. Dacă nu, un gânditor exagerat. Nu te îngrijora niciodată de faptul că gândești prea mult, decât dacă acest lucru te costă foarte mult. Lumea are nevoie de mai mulți gânditori, nu de mai puțini.

Le pasă gânditorilor profunzi de statut?

Gânditorii profunzi dau impresia că nu le pasă de statut. La urma urmei, ei nu sunt cei care își etalează posesiunile etc. Nu că gânditorilor profunzi nu le pasă de statut, ci doar că le pasă de el într-un domeniu diferit - cunoașterea.

Gânditorii profunzi concurează intelectual cu alți gânditori profunzi pentru a-și ridica statutul. Fiecare ființă umană de pe planetă dorește să-și ridice statutul într-un fel sau altul.

Chiar și cei care renunță la bunurile lor pentru a trăi ca un pustnic și a face un spectacol comunică: "Nu sunt prins în capcana posesiunilor materiale ca tine. Sunt mai bun decât tine. Sunt mai înalt în statut decât tine".

Problemele psihologice necesită o gândire profundă

Multe probleme psihologice sunt probleme complexe care necesită o analiză atentă. Deoarece preferăm să folosim Sistemul 1 cât mai des posibil, mintea avea nevoie de ceva care să ne împingă să folosim Sistemul 2.

Dacă îți cer să rezolvi o problemă complexă de matematică, poți refuza categoric și îmi poți cere să nu te mai deranjez. Dacă îți spun că vei suferi dacă nu o rezolvi, poate că atunci te vei conforma.

Pentru că nu vrei să ți se provoace suferință, ești dispus să rezolvi problema.

În mod similar, emoțiile negative pe care le ai sunt în mare parte modul în care mintea ta te împinge să folosești Sistemul 2 pentru a-ți rezolva problemele complexe ale vieții. Stările negative dau naștere gândirii analitice.2

Timp de zeci de ani, psihologii au crezut că ruminația este un lucru rău. Mulți încă mai cred asta. Principala problemă pe care o aveau cu ea era că este pasivă. În loc să își rezolve problemele, cei care rumegă se gândesc la ele în mod pasiv.

Ei bine, cum naiba poate cineva să rezolve o problemă complexă, o problemă psihologică complexă de altfel, fără să o rumege mai întâi?

Exact! Ruminația este importantă pentru că le poate oferi perspective celor care se confruntă cu provocări majore în viață. Le permite să se angajeze în Sistemul 2 și să analizeze problemele în profunzime. Este o adaptare pe care mintea o folosește pentru a ne împinge în modul Sistem 2, deoarece miza este prea mare.

Odată ce am înțeles problema, abia atunci putem lua măsuri adecvate și nu mai suntem pasivi.

Poți să mă ignori cât vrei și să mă numești deranjant dacă îți cer să lucrezi pentru a ieși din depresie, dar încearcă să-ți ignori propria minte. Sugestie: nu o face.

Referințe

1. Smerek, R. E. (2014): De ce gândesc oamenii profund: indicii metacognitive, caracteristici ale sarcinii și dispoziții de gândire. În Manual de metode de cercetare a intuiției Edward Elgar Publishing.
2. Dane, E., & Pratt, M. G. (2009). Conceptualizarea și măsurarea intuiției: O analiză a tendințelor recente. Revista internațională de psihologie industrială și organizațională , 24 (1), 1-40.