Acest articol explorează modul în care evoluția percepției ne face să percepem doar o parte a realității, nu realitatea în întregime.

S-ar putea să fi dat peste una dintre acele postări de pe rețelele de socializare care îți cer să citești un paragraf la sfârșitul căruia ți se spune că ai ratat niște articole care erau acolo în text.

Apoi citiți din nou paragraful și constatați că, într-adevăr, ați ratat acel "the" sau "a" în plus la lectura anterioară. Cum ați putut fi atât de orb?

Dacă mintea ta omite fragmente de informație într-un paragraf, face același lucru cu lumea?

Este percepția noastră asupra realității pe care o vedem în fiecare zi la fel de eronată?

Ignorarea lucrurilor neimportante

Este ușor de înțeles de ce creierul tău sare peste articolele redundante dintr-un paragraf. Ele nu sunt importante, deoarece interferează cu capacitatea ta de a înțelege cât mai repede mesajul paragrafului.

Creierele noastre au evoluat pentru Epoca de Piatră, unde capacitatea de a lua decizii rapide a contribuit probabil la creșterea fitness-ului (adică șanse mai mari de supraviețuire și reproducere). Citirea cu acuratețe a unui paragraf era relativ neimportantă în ceea ce privește fitness-ul. De fapt, scrisul a fost inventat mult mai târziu.

Prin urmare, atunci când vi se prezintă un paragraf, tot ceea ce vă interesează este să interpretați cât mai repede posibil mesajul conținut în el. Ignoră erorile minore, deoarece pierderea de timp și de energie pentru ele s-ar putea dovedi costisitoare.

Consecințele obținerii cât mai rapide a informațiilor corecte ar fi putut face diferența dintre viață și moarte în mediile noastre ancestrale.

Fitness-ul este pe primul loc

Creierul nostru nu numai că a evoluat pentru a lua decizii rapide, dar a evoluat și pentru a analiza informațiile din mediul înconjurător care au o anumită influență asupra supraviețuirii și reproducerii noastre, adică asupra capacității noastre fizice.

Cu alte cuvinte, mintea ta este sensibilă la acele indicii din mediul înconjurător care au potențialul de a-ți influența supraviețuirea și reproducerea.

Acesta este motivul pentru care detectăm rapid mâncarea și persoanele atractive din mediul înconjurător, dar nu suntem capabili să observăm un "the" în plus într-un paragraf. Faptul că știm unde se află mâncarea și potențialii parteneri poate contribui la condiția noastră fizică.

În mod similar, atunci când auziți zgomotul unui ambalaj de plastic, presupuneți că este vorba de mâncare, până când prietenul dvs. vă arată în mod explicit că ambalajul conține un încărcător de telefon necomestibil.

Fitnessul bate adevărul

Atunci când ne uităm la alte animale, observăm adesea că percepția lor asupra lumii este complet diferită de a noastră. Șerpii, de exemplu, pot vedea în întuneric așa cum ați vedea cu ajutorul unei camere cu infraroșu. În mod similar, liliecii își construiesc imaginea lumii folosind unde sonore.

În general, fiecare organism viu vede lumea care îl ajută cel mai bine să supraviețuiască și să se reproducă. Nu este necesar să vadă adevărata imagine a lumii.

Evoluția prin selecție naturală, în general, favorizează percepțiile care sunt adaptate la fitness, nu la adevărul obiectiv al lumii.

Chiar dacă se poate părea că noi, oamenii, vedem adevărul despre ceea ce există acolo, adevărul este că tot ceea ce vedem cuprinde doar o mică parte din spectrul electromagnetic. Cu alte cuvinte, vedem doar o foarte mică parte din ceea ce există cu adevărat acolo, dar această mică parte este suficientă pentru a ne permite să supraviețuim și să prosperăm.

Experimentele bazate pe modele de jocuri evolutive au arătat că strategiile perceptuale exacte nu concurează strategiile perceptuale inexacte în ceea ce privește conferirea de fitness. De fapt, strategiile perceptuale adevărate care oferă o viziune exactă a lumii au fost rapid împinse la dispariție în aceste experimente.

Este ceva din toate acestea real?

Unii cercetători au dus la extrem această idee că nu vedem lumea cu exactitate și au propus ceea ce este cunoscut sub numele de Teoria interfeței de percepție.

Conform acestei teorii, tot ceea ce vedem este acolo pentru că am evoluat pentru a vedea doar atât. Ceea ce percepem este o interfață, nu realitatea reală a lucrurilor.

Acel stilou pe care îl vezi pe masă nu este de fapt un stilou. La fel ca orice alt obiect pe care îl vezi, el are o realitate mai profundă pe care nu o poți percepe, pur și simplu pentru că creierul tău selectat în mod natural este incapabil să o perceapă.